Timpul lui Creangă

Timpul lui Creangă

sâmbătă, 3 iulie 2010

LITERATURA - JOC AL INIŢIERII

A vedea în personalitatea lui Ion Creangă doar geniul popular, ar fi dovada superficilalităţii. E adevărat ca geniul e talentul de a scrie după o regulă nedeterminată, însă în cazul prozatorului humuleştean, geniul a însemnat mai mult decât atât. Geniul lui Creangă se defineşte în raport cu modernitatea percepţiei literaturii ca buclă a timpului, ca salvare din labirint. Cu mult timp înaintea lui Proust, considerat emblemă a recuperării trecutului, Creangă găsea, surprinzătoare prin simplitatea ei, formula întoarcerii în timp.
Amintirile din copilărie refac prin creaţie traseul dinspre prezent spre trecut, dinspre maturitate spre copilărie, adică spre esenţă, spre marile adevăruri pe care individul le poartă în sine, dar le risipeşte odată cu trecerea timpului. Marea metaforă a lui Creangă din Amintiri … este jocul, prin care individul, fie pui de om, fie om în toată firea, îl practică pentru a se iniţia în tainele lumii. In centrul acestei lumi stă, pentru Creangă, dar şi pentru eroul lui, „prichiciul vetrei cel humuit”, spre care se va întoarce permanent, atras de vraja jocului lipsit de griji.
Eroul, Nică, îşi marchează universul prin traseele pe cere le săvârşeşte, pornind de la centru, de la vatra casei părinteşti, locul comun al esenţelor, unde se reunesc marile taine ale generaţiilor trecute şi prezente. De la nevinovatele plecări la scăldat, la cireşe sau la iarmaroc, care sunt tot atâtea aventuri ale iniţierii, până la trista plecarea la Broşteni sau, mai apoi, la Fălticeni, totul este pus sub semnul iniţierii. De fiecare dată, plecării îi corespunde întoarcerea în sânul familiei, iar în fiecare întoarcere se recunoaşte evoluţia eroului, de la ţâncul neastâmpărat şi neştiutor în ale lumii, la holteiul mândru şi încrezător în sine. Treaptă cu treaptă, eroul pătrunde din „lumea mică”, a casei părinteşti, în „lumea mare”, fără să se simtă ameninţat ca-şi va pierde reperul: „prichiciul vetrei”.
Drama eroului se va naşte tocmai atunci când acest centru al lumii sale îi apare din ce în ca mai îndepărtat şi mai greu de regăsit. Astfel se explică accentele nostalgice ale despărţirii de satul natal, pentru că despărţirea nu era altceva decât pierderea în ceaţa timpului a reperului esenţial: vatra casei părinteşti. Flăcăul, aflat la vârsta marilor întrebări, dar şi a marilor intuiţii, îşi înţelege acum condiţia trecătoare, împotriva căreia, mult mai târziu, i se va opune cu o forţă uimitoare.
Fără a suprapune, la modul absolut, copilăria lui Nică peste biografia lui Creangă, nimeni nu poate face abstracţie de caracterul autobiografic al operei. Acceptând această formulă subiectivă, profund interiorizată a scrierii, putem descoperi ce anume opune scriitorul condiţiei sale umane trecătoare: Creaţia. Ultimul drum evocat în Amintiri …, cel al plecării la Iaşi, părea un drum al ruperii definitive de locul natal şi de copilărie deopotrivă. Scrierea operei a însemnat pentru Creangă un prilej de întoarcere spre copilărie pe firul memoriei afective, a trasat un demers al recuperării timpului pierdut. Vocaţia scrisului l-a întors pe cel care lupta să nu se lase cuprins de „neagra amărăciune” spre lumea esenţelor, spre centrul universului său, iar această ultimă revenire este şi proba ultimei trepte de iniţiere în cel mai complex joc al conştiinţei: Creaţia.

Prof. Adina Margine – Colegiul Naţional „Stefan cel Mare”

HUMULEŞTI – UN TOPOS PRIVILEGIAT AL TRÃIRII ŞI AL POVESTIRII

Trecând podul peste "Ozana cea limpede şi frumos curgătoare", se ajunge la Humuleşti, localitate cunoscută din Amintiri din copilarie, opera reprezentativă a lui Ion Creangă, astăzi cartier al oraşului Târgu Neamt. Marele povestitor a scris despre satul Humuleşti, în care s-a născut, ca este un "... sat mare si vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin toate de una: Vatra Satului, Delenii şi Bejenii ...; sat vechiu răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre…”
Casele din Humuleşti sunt mari şi frumoase, semn al vredniciei gospodarilor, iar în centru, la intersecţia drumurilor, sunt biserica şi şcoala, în faţa căreia veghează statuia lui Ion Creanga, apoi casa unde s-a născut şi a copilărit Nică al lui Stefan a Petrei, construită probabil în anul 1830 de către Petre Ciubotariu, bunicul de pe tată al scriitorului. Acesta a dat-o fiului său, Stefan, în 1835, când s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, din Pipirig. Casa a rămas moştenire din generaţie în generaţie până în 1965, când Zahei Grigoriu, unul dintre urmaşii povestitorului, a cedat-o cu scopul amenajării muzeului. Casa este un tipic monument de arhitectura populară, construită din bârne groase lutuite, are o prispă îngustă de lut şi un acoperiş larg de draniţă. Interiorul este compus din două încăperi: tinda, în care era odinioară gura cuptorului, şi o odaie mare, dar joasă, cu trei ferestruici pe latura de răsărit şi de miazăzi, cu cuptorul "...pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băietii, de-a mijoarca ..." şi "...stâlpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucându-se cu ei" ori cu "prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel".
Interiorul păstrează încă laiţa, de jur împrejurul camerei, acoperită cu lăicere, culmea cu câteva straie, opaiţul, furca şi roata de tors, vârtelniţa, masa la care a învăţat Nică buchiile. Pe masa odihneşte un bust al lui Ion Creangă şi ceaslovul amintit în scrierile sale. In tinda casei este amenajată o expoziţie cu operele marelui scriitor, cu documente de arhivă, scrisori, fotocopii ale manuscriselor şi fotografii. In expoziţie se află şi 14 lucrari de grafică realizate de plasticianul Eugen Taru, folosite la ilustrarea ediţiei din 1959 a volumului Amintiri din copilărie.
Vizitând Muzeul Memorial "Ion Creangă", ne amintim caracterizarea datorată lui Garabet Ibrăileanu: " Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare; al sufletului moldovean între români; al sufletului ţărănesc între moldoveni; al sufletului omului de la munte între ţăranii moldoveni".

PROIECTUL FUNDATIEI "TIMPUL LUI CREANGA"

Societatea a pierdut, în ultimii ani, simţul valorilor, fie ele modele umane sau valori fundamentale. Implementarea acestui proiect rezolvă, în mare parte, recrearea unor valori locale.

Actorii vieţii culturale din Tîrgu Neamţ sunt tributari tabloidizării mass- mediei şi lipsei promovării culturii. Munca intelectuală rămâne ascunsă publicului larg, sau, mai grav, o parte a elitei intelectuale a oraşului şi zonei a renunţat de a încerca să-şi promoveze creaţiile.

Dialogul dintre aceşti oameni de cultură a avut loc din ce în ce mai rar. Practic întregul proiect va reanima, în întregul lui viaţa culturală a oraşului.

Personajul central al proiectului fiind Ion Creangă, maestrul care a scris despre valori fundamentale universale într-un limbaj al simplităţii va readuce suflul de care comunitatea oamenilor de cultură are nevoie. Reactivate, promovate prin mass-media locală care cuprinde presă scrisă, audio şi video, legătura lor cu cetăţenii va fi o certitudine.

În ceea ce-i priveşte pe tineri, lipsa modelelor îi afectează cel mai mult. Creangă include în operele sale tarele cu care societatea actuală se confundă.

Întregul proiect, axat pe poveştile, povestirile lui Creangă, prin modalităţi atractive pentru cei tineri (de la cei mici la cei mari), va modela în personalitatea lor un barometru al valorii adevărate.

Proiectul pentru ei este conceput ca un joc, unde creativitatea şi iventivitatea lor vor fi promovate, evaluate la un nivel profesionist. Impactul dialogului cu oamenii de cultură va duce la altul pe timp îndelungat, între generaţii.

Work-shopul este element de atracţie pentru tineri, dar şi o modalitate de evaluare a resurselor intelectuale ale oraşului. Cum rezultatele sunt incluse într-o broşură cei mai talentaţi au şansa deschiderii unui orizont profesional chiar de la vârste fragede.

„Carnavalul personajelor lui Creangăreprezintă poarta de deschidere a promovării valorilor locale, şi va duce şi la ceea ce este deja un fapt cotidian în ţările dezvoltate. O comunitate valorifică toate resursele pentru a-şi promova valorile, activităţile respective devenind repede tradiţie.

Pentru o promovare puternică a vieţii şi operei lui Ion Creangă este nevoie de implicarea întregii comunităţi. Comunitatea are nevoie de exemple. Carnavalul inclus în acest proiect este tocmai exemplul de care este nevoie.

La Târgu Neamţ această implicare ar trebui să fie mai uşoară pentru că se promovează ceva ce există în spiritul fiecărui locuitor, măcar din punct de vedere al transmiterii unor gene care să aibă ceva din personajele lui Creangă.Că este aşa va fi demonstrat prin documentarul “Timpul lui Creangă”. Noile tendinţe de realizare a documentarului o cer. Până la urmă, televiziunea rămâne forma de transmite mesaje, concepte cea mai de impact.

Un factor important al reuşitei proiectului îl constituie faptul că o activitate cu un deosebit impact, şi anume – Organizarea de activităţi specifice - “Creangă ne pofteşte la şezătoare « , Carnavalul personajelor lui Creangă, Ateliere de Creatie cu meşteri populari - se va derula în zilele în care cetăţenii oraşului, dar şi turişti focalizează spre Tîrgu Neamţ. Zilele Cetăţii Neamţ din 2009, realizate după ce edificiul a fost recosntruit, devenind deosebit de atractiv au creat tradiţie. Autenticul întotdeauna atrage.

Grupul ţintă de beneficiari este format din 100 oameni de cultură târg-nemţene, 100 de elevi ai instituţiilor şcolare şi 2000 de cetăţeni ai oraşului Târgu Neamţ – ce vor primi materiale de promovare – pliant de prezentare proiect.

Zona ţintă – oraşul Târgu Neamţ şi comunele vecine.